In Constitutie sunt prevazute ca Drepturi şi libertăţile fundamentale:
|
ARTICOLUL 22 – Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică
|
|
ARTICOLUL 32 – Dreptul la învăţătură
|
|
ARTICOLUL 33 – Accesul la cultură
|
|
ARTICOLUL 34 – Dreptul la ocrotirea sănătăţii
|
|
ARTICOLUL 36 – Dreptul de vot
|
|
ARTICOLUL 37 – Dreptul de a fi ales
|
|
ARTICOLUL 41 – Dreptul la Munca şi protecţia socială a muncii
|
|
ARTICOLUL 45 – Libertatea economică
|
|
ARTICOLUL 47 – Nivelul de trai –
(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.
(2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii.
|
|
ARTICOLUL 48 – Familia
|
|
ARTICOLUL 49 – Protecţia copiilor şi a tinerilor
|
|
ARTICOLUL 50 – Protecţia persoanelor cu handicap
|
|
ARTICOLUL 51 – Dreptul de petiţionare
|
Toate acestea sunt doar forme fara fond in lipsa unui drept fundamental: Dreptul la Locuinta / Dreptul la Locuire Decenta!
Este evident ca nu putem discuta de dreptul la viata, invatatura, sanatate, munca, nivel de trai decent, familie (s.a.) fara existenta dreptului elementar de a avea (nu in sensul de a detine in proprietate) o locuinta decenta.
Mai mult:
- Lipsa de locuinţe decente la un preţ accesibil influenţează in mod direct viaţa cetăţenilor, limitandu-le posibilitatea de integrare socială şi de mobilitate;
- Mai bine de jumatate dintre cetateni trăiesc in aglomerări urbane, deşi multe oraşe se confruntă cu probleme importante in ceea ce priveşte locuinţele cum ar fi:
- insuficienţa ofertei,
- costurile ridicate de cumpărare şi intreţinere,
- starea proastă a imobilelor;
- Problema locuinţelor urbane se inscrie in contextul mai larg al planificării urbane şi este legată aşadar de problemele cum ar fi:
- de pauperizare a anumitor cartiere,
- de degradare a mediului (poluarea aerului şi a apei, zgomotul, deşeurile, suprapopularea etc.),
- de proasta funcţionare a serviciilor publice, de accesibilitate sau de securitate etc.;
- Dificultăţile de acces la locuinţe stau la baza fenomenelor de segregare socială şi de transformare in ghetou;
- Combinaţia de venituri scăzute, preţuri ridicate la energie cu sisteme de incălzire şi de izolare inadecvate, dă naştere unor fenomene precum sărăcia şi deconectarea de la energie;
- Excluderea socială contravine modelului social european;
- Extinderea urbană generează numeroase probleme sociale şi economice afectand transporturile (congestia transporturilor in comun, dependenţa de maşina personală), protecţia mediului (consumul crescut de energie, poluarea) şi accesibilitatea serviciilor;
- Problemele specifice legate de marile imobile prefabricate, atat in ceea ce priveşte calitatea spaţiului de locuit, cat şi in ceea ce priveşte reabilitarea infrastructurilor (finanţarea lucrărilor de intreţinere şi renovare, dar şi a cercetării privind tehnicile şi tehnologiile adecvate) sunt accentuate de varsta fondului locativ – peste 80% fiind mai vechi de 20 de ani si de imbatranirea populatiei (exista zone in care peste 70% dintre ocupantii locuintelor sunt pensionari)!
- Importanţa regenerării terenurilor industriale in paragină şi a protecţiei spaţiilor verzi;
- Sectorul locuinţelor reprezintă o sursă importantă de ocupare a forţei de muncă atat in domeniul construcţiilor, cat şi in domeniul renovării, al amenajării, al serviciilor de proximitate şi al serviciilor financiare,
In acest sens Liga Asociatiilor de Proprietari Habitat considera ca:
1. Dreptul la o locuinţă decentă / locuire decenta accesibilă ca preţ este un drept fundamental al fiecărui cetăţean si ar trebui sa se regaseasca in Constituie!
2. Autoritatile publice trebuie sa asigure reguli clare si usor de aplicat pentru accesul la locuinte si sanse mai bune pentru asigurarea si pastrarea unei locuinte decente in cazul grupurilor vulnerabile.
3. Este necesara identificarea unei serii de standarde de calitate minimă care să definească noţiunea de „locuinţă decentă”;
4. Este necesara stabilirea dreptului la alocaţie pentru locuinţă, cat şi consolidarea tuturor drepturilor sociale, pentru a putea permite o mobilitate reală a lucrătorilor;
6. Trebuie pus accentul pe importanţa chestiunilor de securitate:
- in ceea ce priveşte criminalitatea, mai ales in cartierele defavorizate,
- in ceea ce priveşte clădirile (norme de construcţie şi de exploatare),
- in ceea ce priveşte infrastructurile pentru electricitate şi gaz, dar şi pentru apă şi canalizare (siguranţa sistemelor existente şi a tehnologiilor de reabilitare);
7. Este necesara extinderea dezbaterii privind locuinţele şi asupra locuinţelor din mediul rural;
8. Este necesara o analiză mai detaliată privind costurile locuinţelor pentru a putea lua in calcul mai bine eterogenitatea ocupării locuinţelor şi pentru a inţelege problema locuinţelor din perspectiva globală a imbătranirii populaţiei, a modificării structurii familiale tradiţionale şi a situaţiei speciale a tinerilor;
9. Politica locuintei nu trebuie facuta in afara politicilor de dezvoltare durabila a localitatilor.
10. Politicile de locuire trebuie sa reprezinte parte a unei abordari integrate a tuturor problemelor unei comunitati: sprijinirea simultană a activităţilor de renovare fizică a mediului urban cu cele de reabilitare a infrastructurii de bază, precum şi cu acţiuni pentru dezvoltarea economică, creşterea competitivităţii şi ocupării, integrarea grupurilor etnice în condiţiile protejării mediului.
Avantajul acestei abordări integrate – bazate pe principiile de subsidiaritate şi de proximitate – constă în faptul că se pot rezolva simultan o serie de probleme între care există relaţii de interdependenţă şi care afectează atât zona urbană cât şi arealele adiacente ceea ce ar face posibilă ameliorarea calităţii vieţii şi atractivitatea mediilor urbane.
11. Politicile in domeniul locuintei trebuie realizate de către autorităţile locale care pot asigura o viziune de ansamblu, o coordonare optimă a politicilor şi a iniţiativelor puse in aplicare in aglomerările urbane şi o viziune pe termen lung asupra dezvoltării aglomerării urbane.
Autorităţile administraţiei publice locale împreună cu toţi actorii implicaţi şi interesaţi de dezvoltarea urbană trebuie să colaboreze pentru elaborarea unor planuri coerente, participative, integrate şi durabile care să conducă la rezolvarea problemelor sociale, economice si de mediu, tot mai numeroase în oraşele şi municipiile ţării, şi în acelaşi timp la creşterea atractivităţii oraşelor şi îmbunătăţirea calităţii vieţii în mediul urban.
Implicarea cetăţenilor şi a principalilor actori locali în elaborarea strategiilor de dezvoltare urbană constituie o precondiţie pentru asigurarea sustenabilităţii acestor planuri integrate.
Dialogul şi consultarea intre diferitele niveluri ale autorităţii locale, regionale şi guvernamentale, pot asigura coerenţa intervenţiei publice, mulţumită unei coordonări orizontale (intre toate politicile privind locuinţele), verticale (intre actorii care se ocupă de locuinţe la diferite niveluri – naţional, local – ) şi mixte (intre autorităţile publice, actorii socio-economici şi societatea civilă);
Va stam la dispozitie cu explicatii detaliate cu privire la solicitarile formulate!
Va dorim succes in activitatea pe care o desfasurati, va multumim pentru colaborarea si sprijin si va asiguram de intreaga noastra consideratie.
Cu deosebit respect,
PRESEDINTE
Mihai Mereuta
Comunicat de presa
