LIGA HABITAT

Constantin IONESCU – Vicepreşedinte al Uniunii Naţionale a Asociaţiilor de Proprietari Buzău

Gunoiul inundă tot, nu are morală şi nici apartenenţă politică, se infiltrează în viaţa noastră, sufocându-ne. A devenit un mod de viaţă, un criteriu de evaluare, un pretext al civilizaţiei, dar şi un paradox al acesteia, căci, cu cât suntem mai civilizaţi, cu atât mai mult gunoi producem. Gunoiul este noul idol al lumii moderne şi ne închinăm la el, căci el aduce bani. Cu cât este plimbat mai mult, cu cât este împărţit sau despărţit mai des, cu cât este dus mai departe sau mai aproape, cu atât plătim mai mult. Cine? Noi, care nu dăm doi bani pe el şi dorim să scăpăm de el. Dacă viaţa ne-a învăţat că trebuie să facem economie la lumină, gaze, apă şi căldură, va trebui să facem economie şi la gunoi. Cum? Va trebui să învăţăm să eliminăm mizeria din viaţa noastră şi, încet, vom constata că vom începe să plătim mai puţin.

Conform Dictonarului Explicativ al Limbii Române,  substantivul neutru „gunoi” înseamnă resturi murdare sau netrebuincioase care se aruncă. De asemenea, „gunoi” poate fi folosit ca un epitet dat unui om de nimic, unei lepădături.

Mizerie, conform aceluiaşi dicţionar, înseamnă stare extremă de sărăcie, situaţie nenorocită, vrednică de plâns. Mizerie este ceea ce provoacă neplăceri, greutăţi, suferinţă, griji, necazuri. În accepţiunea populară, gunoiul şi mizeria merg mână în mână, ceea ce nu este deloc departe de adevăr.

Că ne dorim să trăim în curăţenie, o ştim cu toţii. Că nimic nu mai este ca înainte, când priveam gunoiul ca fiind doar o mizerie, din nou o ştim cu toţii. Numai că lucrurile au evoluat, că mizeria a început să intre şi ea în Uniunea Europeană şi s-a transformat în gunoi menajer. Un gunoi pe care se bat mulţi. Nu să-l facă, ci să-l ia. Emanciparea gunoiului a stârnit interesul multora, la nivel naţional sau internaţional.

O ,,subspecie” a gunoiului este deşeul. Deşeul este un rest, o rămăşiţă, dar dicţionarul limbii române mai face o precizare în acest sens, referindu-se la un alt mod de a defini un om de nimic. Această referire la natura umană, definită uneori ca deşeu, este gravă şi justificată  doar de nişte trăsături speciale ale omului.

Şi, totuşi, omul trebuie să trăiască civilizat şi să privească gunoiul sau mizeria doar ca pe un reziduu.

Numai că nu întotdeauna când arunci gunoiul scapi şi de mizerie…