LIGA HABITAT

I. PREMIZE

Repartizarea costurilor pentru energia termică consumată pentru incălzirea apartamentelor din condominiile reprezentate de blocurile de locuinţe construite în majoritatea lor inaintea  anului 1990 se făcea in raport cu suprafeţele utile ale apartamentelor din bloc. De subliniat că acest procedeu a dus la neglijarea încă din faza de proiectare a construcţiilor a problemei izolaţiei termice interioare dintre apartamente considerând, ca fiind de dorit, uniformizarea temperaturii in bloc.

In perioada actuală se urmăreşte individualizarea consumului termic care ar permite o economisire a energiei termice pe apartamente şi pe construcţie. Astfel s-a impus cel mai economic procedeu tehnic de evaluare a consumurilor pe locuinţele din bloc şi anume sistemul de repartitoare montate pe corpurile de încălzire din apartamente Metodologiile de calcul a consumurilor individuale (apartamente) definite intr-o serie de documente normative ca şi propunerile de modificare aflate în examinarea forurilor legiutoare se bazează pe următorul principiu: măsurarea /ponderată, prin integratiare termice/ a injecţiei de energie termică intr-un apartament prin corpurile de încălzire existente care permit reglarea  debitului agentului termic , în încăperile apartamentului.

Aplicarea acestui mod de calcul a generat nemulţumiri şi reclamaţii deoarece a indus  distorsiuni şi aberaţii in repartizarea costurilor. Explicaţia situaţiei este simplă: nu s-a ţinut seamă în nicun act normativ că fenomenul termodinamic are legile fizice proprii şi anume in acest caz este vorba de legea a doua a termodinamicii şi de principiul entropiei.

In situaţia actuală când se alocă  fonduri insemnate pentru reabilitarea termică a blocurilor vechi este impetuos necesar a fi considerate  aspecte legate de propagarea energiei termice in blocul de locuinţe.

De menţionat că in state europene (Germania, Austria, Franţa, Danemarca,  Cehia, Slovacia, Bulgarie etc.)au avut loc ajustările modului de calcul a repartiţiei energiei termice prin sistemul de repatritoare ţinând cont şi de aspectele menţionate mai inainte.

II. ASPECTE TEHNICE

Este necesar a se lua în considerare următoarele premize:

• se poate considera, spre exemplificare, un bloc de apartamente ca fiind un corp fizic de tip „monolit celular”,
• injecţia unor cantităţi variate de energie termică în „celulele/apartamentele” blocului va duce inerent la creştere a entropiei prin tendinţa de egalizare a valorii termice a celulelor,
• o „celula” are, în caz obişnuit, o suprafaţă exterioară (perete)-rece- şi 5 suprafete interioare- calde-. In general raportul suprafaţa rece/suprafeţe calde este sub 1/6,
• rezistenţa termică interioară (a celor 5 suprafeţe calde) este mult mai mică decât a suprafeţei exterioare, mai ales in cazul blocurilor reabilitate termic,
• în aceste condiţii chiar şi pentru o temperatura exterioară de  -10^oC (rară pentru Bucureşti) şi o diferenţă de doar 2-3^oC intre apartamente schimbul de căldură cu exteriorul devine echivalent cu cel interior, Deci jumătate din căldura apartamentului mai cald va fi cedată apartamentelor din jur. Raportul va creşte dacă temperatura exterioară va scădea sub -10^oC
• părţile comune sunt şi ele incălzite diferenţiat de fiecare apartament in funcţie de temperatura interioară proprie. Aceasta mai ales la spaţii comune fără corpuri de incălzire prevăzute din proiectare sau la care acestea au fost inchise sau demontate.

III. EFECTE

Aceasta situaţie a generat o concurenţa permanentă intre locatari care işi reduc consumul, în diverse moduri, parazitând prin transfer caloric alti vecini care işi menţin incălzirea la un nivel normal. Apar următoarele situaţii:

• închiderea sau chiar demontarea de calorifere din incăperile apartamentului. Astfel se va mări transferul de căldură dela vecin şi se va dezechilibra coloana,
• inchiderea in toate incăperile ale apartamentului a caloriferelor in situaţia absentei pe o anumită periodă a locatarului. Acesta nu va plăti nimic dar apartamentul va fi incălzit prin transfer termic de la vecini,
• apartamentele care au centralele termice individuale pe gaz nu plătesc decât costurile pentru spaţii comune. Dar costurile acestora pentru incălzirea cu gaz reprezintă doar o parte a aportului termic necesar pentru incălzirea apartamentului acesta beneficiind de existenta celor 5 suprafeţe calde ale apartamentelor din jur,
• închiderea temporara periodică a caloriferelor sau o reducere la limita a debitelor agentului termic va duce la transferuri termice de la apartamentele „normale” ca si la dezechilibrarea coloanelor cea ce va avea ca efect tot transferuri termice

IV STUDII DE CAZ

Reabilitarea termică a blocurilor a redus semnificativ pierderile de căldură în exterior  şi prin aceasta a accentuat efectul echilibrării termice in blocul reabilitat mai ales că din proiectare acestea nu s-au prevăzut cu izolaţii termice interioare semnificative. O prima consecinţă fiind tocmai parazitarea termică a unor locatari de către vecinii lor care reduc debitul termic sau inchid caloriferele. Dintr-o situaţie concretă prezentată intr-o lista de intreţinere din decembrie 2009 a blocului P6 aleea Avrig rezultă:

• un număr de 7 apartamente insumează 35% din cheltuielile de incălzire anume aproape cât celelalte 37 de apartamente deci fiecare din cele 7 apartamente plăteşte de 3 ori mai mult decât in medie unul din celelalte,
• 14 apartemente din cele 44 ale scării plătesc in medie doar 10 lei valoarea caldurii de consum propriu.. Indiferent dacă sunt locuite sau nu cele 14 apartamente consumă căldură introdusă de alti locatari, menţinând diferenta de 29^o faţă de exterior(considerând ca fiind de -10^oC) căldură pe care nu o plătesc,
• 3 apartamente, (marcate in tabel), plătesc fiecare (la o valoare depeste 190 lei fiecare) cât 18 apartamente din categoria anterioara. Cele 3 apartamente achită 20% din costurile totale pentru cele 44 de apartamente,

Aceasta doar situatia unei luni a unei singure scări dintr-un singur bloc al Bucureştiului.

Extrapolând doar pe plan  municipal situaţii similare se pot regăsi multiplicate de zeci de mii de ori.

V. SOLUŢII PROPUSE

VI.

Pentru a inlătura distorsiunile induse de modul de calcul actual este necesar a se introduce elemente de corecţie specifice.

In mod uzual, adaptat în alte ţări, o parte a energiei consumate şi facturate se imparte ca în sistemul anterior proporţional cu suprafeţele  utile ale apartamentelor. Aceasta fracţiune care poate fi numită „cost entropic”reprezentând căldura disipată intre apartamente va reprezenta cota minimă  pe care o va plăti un locatar plecat din apartament, având toate robinetele corpurilor de încălzire inchise, dar care va beneficia de transferul de căldură prin cele 5 suprafeţe „calde”. Coeficientul acestei cote poate fi de 40% la 60% din factura lunii respective de iarnă, variaţia depinzând de rezistenţele termice exterioare şi interioare şi raportul acestora.

Alta fracţiune estimată va fi reprezentată in evaluare procentului de costuri pentru spaţii comune (in prezent acceptat ca fiind intre 7% şi 10%) ca şi de orientarea cardinală a apartamentelor (-/+ 5%)

Restul costului termic respectiv 50%-60% va fi repartizat prin procedeul actual de inregistrare a indicaţiilor repartitoarelor termice raportate la suprafeţele echivalente termic ale corpurilor de incălzire.

Acest mod de calcul va reduce pe de o parte „parazitarea termică” pe care o practica o bună parte a locatarilor iar pe de altă parte va menţine interesul pentru un sistem in care proprietarul va putea regla propriul consum în limite semnificative.

Aşa cum s-a menţionat anterior actiunea de rebilitare termica în care au fost angajate sume importante işi pierde sensul deoarece prin creşterea importantă a rezistenţei termice „exterioare” se va intensifica in acceaşi măsura schimbul caloric interior care este cu totul neglijat in abordarea actuală a repartiţiei costurilor termice intr-un bloc de locuinţe.

De subliniat că în cazul cresterii anunţate a preţului gigacaloriei discrepanţele sistemului actual de repartizare a costurilor energiei termice vor fi cu mult accentuate.

Dr.ing.Aurel MARIAN martie 2010